De unde mi-am luat vasele de fontă în care gătesc

Un blog minunat, descoperit recent. O inspirație. Urmăriți-l si pe Facebook, fotografiile postate sunt absolut superbe.

Ierburi Uitate

MAE7

Cine mă urmărește de mai multă vreme știe că, în timp, interesul meu față de readucerea în actualitate a plantelor alimentare din flora spontană s-a legat de alte câteva preocupări care s-au impus firesc: prezervarea calității mediului înconjurător, implicarea în protejarea arealelor naturale și a pădurilor, plantări, consumul echilibrat, respectul față de acei mici producători care folosesc metode sustenabile, dar și reactualizarea unor metode și tehnici de gătit tradiționale.

Cumva, toate se leagă.

În condițiile în care piața este invadată de plastice, peturi și aliaje dubiose, trecute cu vederea de cei care ar trebui să controleze calitatea produselor comercializate, am început să caut vase de gătit cum se foloseau odată.O sursă rămân, da, târgurile de vechituri, anticariatele, podurile sau pivnițele neumblate de decenii. Dar nu toți trebuie să fim, în mod obligatoriu, pasionați de salvarea antichităților. Unii căutăm obiecte contemporane, noi și de încredere, dar făcute în tradiția vechilor…

View original post 800 more words

Școala de vară Verna-cultura. Meșteșuguri tradiționale în context contemporan

Urmăresc proiectele derulate de Moara de Hârtie încă de la înființare. Mi se pare extraordinar de frumos și valoros ce fac ei acolo, și îi susțin din tot sufletul. Știu că nu sunt singurii, mai există proiecte similare în Transilvania (Țara Făgărașului, Adopt a House) în domeniul sustenabilității și conservării patrimoniului cultural, câmpuri care în opinia mea sunt legate indisolubil. Toate aceste inițiative mai mult decât lăudabile ar putea forma pe viitor o rețea de colaborare și suport reciproc.

moara de hârtie

Re-cunoașterea meseriilor tradiționale din domeniul construcțiilor reprezintă însăși Re-cunoașterea specificului arhitecturii românești. Recursul la origini nu înseamnă adoptarea unei viziuni paseiste ci căutarea sustenabilității elementelor arhitecturii vernaculare, un bogat repertoriu patrimonial care se pierde odată cu lipsa practicării meșteșugurilor edificatoare. Școala de vară Verna-cultura. Meșteșuguri tradiționale în context contemporan, se va derula la Comana, în perioada iunie-iulie 2015, în cadrul proiectului Satului meșteșugurilor, cu co-finanțarea Uniunii Arhitecților din România, în cadrul unui proiect derulat de Asociația Moara de hârtie în parteneriat cu Facultatea de Arhitectură a Universității Spiru Haret și Fundația Europeană pentru Dezvoltare Ecodurabilă.

satul mestesugurilor-01

Prin derularea Școlii de vară, tineri arhitecți vor dobândi noi competențe în domeniul restaurării patrimoniului construit, având astfel posibilitatea practică de inițiere și deprindere a abilităților de cunoaștere și utilizare a meseriilor, a materialelor și tehnicilor de realizare a construcțiilor tradiționale de tip vernacular, specifice atât lucrărilor de restaurare a clădirilor de patrimoniu cât și…

View original post 52 more words

Ţara de piatră

Gazetino

Se spune că Viena e pavată cu piatră din Ţara Crişurilor, Roma ar avea şi ea carne de calcar din Transilvania, Palatul Parlamentului din Budapesta şi Casa Poporului din Bucureşti au ziduri din carierele României. De la sanctuarele dacice la grajdurile pentru dobitoace, piatra l-a însoţit pe om, era miezul lui tare. Acum e gata să facă şi ea saltul mortal de la esenţă la aparenţă.

E un loc împădurit, umbros, ca o seară. Pietrele ies din umezeala locului, înverzite pe spinări, cu urme de daltă. Omul întinde mâna şi dă frunzele la o parte, se ivesc urmele, rănile: aici şi aici. Despicăturile din cremene, făcute de sclavi, se deschid timid, în geana de lumină. Erau să fie zid de cetate, dar n-au mai ajuns. Au rămas aici, pietre slute. De parcă ieri ar fi ieşit dalta din carnea ei, piatra aşteptă o altă mână să termine treaba. Măgura Călanului…

View original post 3,160 more words

Torcătoarea

Gazetino

torcatoarea

Când am văzut caierul ei, cât un brad de Crăciun, am crezut că e de vânzare. Dar nu, era un caier ca oricare altul, așa obișnuiește ea să toarcă, dintr-o căpiță de fân!
Face șosete și le pune pe ață, la poartă. Le vinde. Cu 30 de lei perechea. Lâna a luat-o de la niște vecini care vroiau s-o ardă. A spălat-o, o toarce și o face ciorapi. Mâinile ei nu stau degeaba.

Și mama împletește ciorapi și cipici de umblat prin casă. Apoi le împarte la rude, la cunoscuți, la prietenii care o ajută.

Cred că în lâna ciorapilor, mamele noastre împletesc gânduri. Când îi porți, ele intră prin pielea ta și te încălzesc.

View original post

România lui Schlattner

Gazetino

Schlattner1

Preot lutheran şi scriitor sas, Eginald Schlattner trăieşte alături de alţi cinci „saşi de înmormântat” la Roşia, lângă Sibiu. Satul este locuit în mare parte de rromi, dar care la recensământ s-au declarat români. Schlattner a făcut închisoare politică în anii 50 şi a fost acuzat că şi-ar fi trădat colegii. După 1990 nu a plecat odată cu familia lui şi celalţi 1200 de saşi, în Germania.

A rămas şi a început să le scrie. A scris la masa lui din casa parohială, un fel de sanctuar pentru istoria saşilor transilvăneni, în mijlocul viermuielii de tranziţie, trei romane. „Cocoșul decapitat”, publicat în Austria și distribuit în întregul spațiu germanofon, un succes. A fost reeditat și tradus în opt limbi, iar ulterior, adaptat pentru cinematografie.

În al doilea roman al său, „Mănușile roșii”, Schlattner descrie cu ton critic rolul său și trădarea la procesul politic de la Brașov, este un comentariu…

View original post 3,458 more words

„Sfat pentru tineri artiști plastici”

Etichete

De regulă, nu contează dacă ai studii de artă.
Trebuie doar să vrei să faci artă mai mult decât orice pe lume, iar dacă nu mergi la școală, trebuie să vrei chiar și mai mult. În cele din urmă, toate experiențele vieții te vor pregăti pentru ceea ce vrei să pictezi.
Cel mai important lucru pe care poți să îl faci pentru a te instrui e să desenezi, desenezi, desenezi, până devine o parte din tine.
E ca și la muzicieni – nu contează cât de instruiți și de succes sunt, ei tot exersează game.
Poți să faci cursuri ici și colo – asistă la un curs de anatomie la o școală de medicină dacă vrei. Și privește. Găsește lucrări de pictură și privește-le. Originaluri, nu reproduceri. În orice muzeu, orice colecție la care ai acces. N-o să uit niciodată prima oară când am văzut un Kandinsky – ce revelație!
Pentru mine, ce mi s-a spus la școala de artă a fost secundar – a trebuit să uit mult din ce am învățat pentru a-mi elibera mâna să facă ceea ce știa deja să facă. Nu e bine să gândești prea mult.
Fii ca un buddhist – caută conexiunea ta cu tot ce e în lume.
Va fi greu și ușor în același timp.
Familia ta te poate sprijini, dar mai degrabă vor fi îngrijorați – ca a mea – că nu vei putea să te întreții niciodată. Am studiat și design de textile, pentru orice eventualitate. Dar a fost interesant, și nu e rău pentru un artist să învețe un meșteșug.
Însă nu te aștepta să te îmbogățești…

connections/galya pillin tarmu

Basically it doesn’t matter if you go to art school.

You just have to want to do it more than anything in the world, and if you don’t go to school you have to want it even more. Ultimately. all your experiences in life should prepare you for what you are painting.

The one thing you can do to train yourself is to draw. draw, draw, draw until it becomes a part of you.

Draw, draw, draw... Draw, draw, draw…

It’s just like musicians – no matter how trained, how successful, they still practice scales.

You can take a course here and there – take anatomy at a medical school if you like. And look. Find the paintings and look at them. the originals, not reproductions. Every museum, every collection you can get to. I will never forget the first time I saw a Kandinsky – what a revelation!

For me, what I…

View original post 114 more words

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 4,371 de alți urmăritori